Nu am să mai amintesc despre cum a început totul, poate unii ştiu poate alţii nu, este mai puţin important. Nu despre asta am să vorbesc în acest post, ci despre ce a însemnat ASII pentru mine.

Acum ceva vreme în urmă am văzut undeva scris că ASII e cea mai veche asociaţie din universitate; de fapt ea e doar de 5 ani în forma de astăzi. Acum, când mă uit în urmă, şi văd cum au evoluat lucrurile, nu pot decât să fiu mândru că am fost unul din cei care „a urnit bolovanul”.

Primele mele zile în ASII au fost cam confuze, nu puteam să zic de ce anume mă aflam acolo; încercam să ne uităm în ograda altor asociaţii şi să copiem. Toate evenimentele au decurs într-un ritm alert.

Momentul crucial a fost pentru mine obţinerea sediului, şi nu doar pentru faptul că aveam un loc al nostru sau că nu trebuia să ne mai stabilim întâlnirile la ceas. Când am făcut apel la membri să ne întâlnim pentru a face curăţenie în sediu(ştiu că din acest capitol, mulţi îşi aduc aminte doar de nişte poze cu mine şi cu mopul) am realizat că au venit să dea o mână de ajutor şi simpli studenţi care nu erau membri şi nici nu îşi doreau să fie. Au venit doar pentru faptul că vroiau să ne sprijine pe noi, cei implicaţi, pentru că au avut încredere în noi şi pentru că se simţea nevoia unei asociaţii care să sprijine şi să apere drepturile studenţilor de la informatică.

Astfel am realizat că ASII nu trebuie să fie altceva decât „un mod” de îndeplinire a dorinţelor studenţilor: aveam nevoie de internet în cămine -> ne-am implicat în aducerea fibrei optice la uşa căminului; vroiam să jucăm fotbal -> am realizat Cupa ASII la fotbal şi aşa mai departe.

Chiar dacă de multe ori stăteam până târziu să lucrăm la câte un proiect, chiar dacă uneori mai erau şi unele divergenţe între noi, ştiam să ne mai şi distrăm. Eram mereu împreună, de la o simplă ieşire la o bere până la mers la operă în grup, de la ieşiri la piscină, până la concerte în aer liber.

Legat de concerte, nu o să pot uita niciodată cum mergeam la concerte în Tudor. Ne adunam un grup de 50 sau mai bine de oameni dansând în acelaşi ritm, cu toţii făceam aceeaşi paşi, şi asta fără să fi exersat acasă, doar ce ne aduceam aminte de la precedentul concert. Iar pentru cei care se uitau ciudat la noi şi se întrebau cine suntem ştiam să le strigăm cu mândrie în versuri că noi suntem … ASII.

Pe lângă fotbal, altă activitate la care s-au strâns un număr impresionant de studenţi, a fost o ieşire la picnic, unde au participat, dacă îmi aduc aminte bine, 100 – 150 de persoane. Totul a pornit de la ideea unui omuleţ care vroia să mănânce nişte mici. Asta este încă o dovadă a lucrului despre care pot să zic că a stat la baza activităţilor în asociaţie: dacă ai o idee şi vrei să faci ceva în ASII, poţi; în plus nu eşti singur, o să mai găseşti câţiva care să te ajute.

Un alt lucru bine ştiut de toţi cei care m-au cunoscut in ASII, este faptul că eu cântam refrenul de la melodia „O portocală”. Dacă la început fredonam doar din când în când, după un timp a devenit o tradiţie ca atunci când aveam eu o prezentare, să cânt şi să împart portocale tuturor celor prezenţi care mi se alăturau şi cântau cu mine. Îmi aduc acum aminte de o prezentare a asociaţiei pentru noii membri, când i-am pus să cânte cu mine şi toţi se uitau ciudat şi se întrebau ce vrea ăsta mic, negru şi bărbos care se tot agită. Până la urmă au cântat cu toţii, au mâncat portocale, şi se pare că le-a plăcut pentru că au mai rămas în ASII.

În ASII am avut şansa să intru în contact cu aproape toti profesorii de la noi la facultate şi nu numai. Am avut şansa să îi cunosc şi ca simpli oameni şi am rămas uimit de sprijinul lor în ceea ce făceam şi de căldură cu care ne primeau când aveam o problemă, căldură pe care nu mi-o puteam imagina dincolo de seriozitatea de la catedră. Aici aş putea aminti pe dl. Cristea, dl. Luchian, dl Negrescu, fără de care nu cred că ne-am fi putut descurca în multe proiecte.

În final aş vrea să le mulţumesc celor care au fost acum 5 ani alături de mine în staff-ul ASII şi care au stat lângă mine şi la bine şi la greu: Adrian I., Alex H., Alex R., Ana F., Alina L., Aurel T., Florinel R., Vali D. Iată şi o poză cu o parte dintre aceştia, poză făcută la 2 săptămâni după alegeri.

Aş vrea să îi felicit şi pe cei care au urmat mie în ASII pentru ceea ce au făcut, pentru că au adus ASII la maturitate, si nu pot decât să le urez să o ţină tot aşa.

ASII amintiri, parte din studentie